Povestea asta a început de fapt demuuult, în martie anul acesta, când Bogdan mi-a spus că a descoperit o firmă care închiriază autorulote, și cât ar fi de fain să plecăm vreo două săptămâni cu una, câtă libertate vom avea și ce locuri frumoase vom vedea. Aș vrea să spun că i-a luat 5 minute bune să mă convingă, dar în realitate am fost sold la cuvântul “rulotă”. Din ceva motiv, imaginea unei rulote pe un drum șerpuit de pădure e, pentru mine, cel mai aventuros, hygge și instagramabil lucru din lume.

Traseul l-am ales ceva mai greu. Am oscilat foarte mult între Norvegia și zona Alpi-Dolomiti, dar am ales a doua variantă din cauză că drumul până în Norvegia și înapoi e un pic cam prea lung pentru doar două săptămâni de aventură. Nicio grijă, vom merge și în Norvegia, probabil va fi una din primele destinații odată ce ne terminăm campervan-ul nostru.

rulota

Înainte să vedem rulota “în persoană”, am stalkerit-o de câteva ori pe săptămână, și mă tot minunam de ea cam ca un băiat îndrăgostit de un instagram model-“Cat poate fi de frumoasă!” “Oare așa o fi arătând și în realitate?” “Dar chiar nu are niciun defect?”. Well, când am intrat în rulotă am știut - e chiar mai frumoasă în realitate. Atât de spațioasă și de elegantă. Atâtea locuri de depozitare. BAIE funcțională cu duș, chiuvetă și toaletă! Frigider mare și încăpător! Entuziasmul nostru e în continuare through the roof pentru genul ăsta de călătorit și în special pentru rulota cu care am mers noi. Să va arăt de ce:

YASS perfection! Imaginați-vă o situație în care ajungeam, obosiți după o drumeție, la rulota parcată pe un vârf de deal superb, și ne găteam ceva bunătate pe care o savuram afară, privind apusul. Mi-nu-nat.

Bun. Un pic despre chestiile mai tehnice, despre care m-ați întrebat foarte mulți pe instagram. Rulota are un rezervor propriu de apă, pe care o poți folosi la duș (inclusiv o încălzește pentru tine, ca într-o casă), la wc sau la chiuveta de la bucătărie. Rezervorul ăsta se golește după 2-3 zile și trebuie reumplut, lucru care se face de obicei în campinguri. Apoi avem toaleta, care funcționează pe principiul următor: tu mergi frumos la baie, apeși o manetă care deschide wc-ul, faci un curcubeu sau alte lucruri minunate, tragi apa și închizi wc-ul. Totul merge într-un rezervor aflat sub tine, în care pui din când în când un fel de pastile mici albastre. Chimicalele din pastile transformă tot ce ajunge acolo în rezervor într-un fel de pastă chimică albastră-verzuie. cu miros cumva de clor. Când rezervorul se umple (în funcție de câți oameni merg la baie și cât de des), trebuie golit într-un loc special din camping, moment în care ai de-a face cu them nasties. Atâta doar că nu miroase și nici nu arată dubios, e doar o pastă albăstruie chimică, cum am zis. Mult mai tolerabil și mai puțin scârbos decât sună, vă promit. Pentru surorile mele călătoare care își pun astfel de întrebări existențiale, DA, poți folosi uscător de păr / placă / încărcător de telefon în mașină, fie folosind un invertor, fie conectând mașina la curent electric, într-un camping. Nu mă întrebați, vă rog frumos, ce e un invertor și cum funcționează-mă duce capul cât să înțeleg, dar nu mă duce cât să și explic mai departe. Dacă ați văzut turul rulotei pe insta stories (care cough cough e salvat în highlights), v-am arătat că are două paturi mari și comfortabile, deci poate găzdui lejer o familie cu doi copii sau două cupluri. Mai are frigider, aragaz cu butelie de gaz, patru locuri cu centură de siguranță, și spațiu de depozitare mai mult decât îți trebuie.

excursia

De obicei va povestesc foarte in detaliu pe unde am mers si ce am vazut, dar de data aceasta, datorita libertatii oferite de rulota, tot ce am facut am facut efectiv pentru ca aveam sau nu chef. Cand am avut chef sa mergem cu bicicleta 20 km ca sa mergem apoi pe jos altii 8 si inapoi, asta am facut. Cand am vrut sa luam o pauza, am parcat langa un lac si am facut clatite. Cand am vazut un loc care parea frumos, am mers sa investigam. Deci nu am avut un traseu foarte clar stabilit, prin urmare e posibil sa fi ratat chestii din zonele in care am fost, prin urmare do your own research, nu va bazati pe mine.

EIBSEE

După un drum lung de la Brașov la Cluj, Budapesta, Viena și Innsbruck am ajuns la prima locație din plan-minunatul lac Eibsee, din Germania, aflat chiar lângă cel mai înalt vârf al Germaniei, Zugspitze. Lacul e foarte frumos, dacă ești dispus să te plimbi puțin ca să scapi de hoardele de turiști care se opresc să mănânce la restaurantul de pe mal. Se pot închiria tot felul de bărci, ceea ce recomand, a fost tare frumos. Și se pot da mai mulți oameni odată pe o barcă, nu cum am făcut noi poze. #wediditforinstagram

Pe Zugspitze, în schimbul unei sume de bani echivalentă cu vânzarea unui rinichi (sau ceva pe acolo) se poate urca cu telecabina. Dar din cauză că vârful a fost acoperit de nori cât am stat noi pe acolo-și din cauză că eu sunt oricum destul de zgârcită când vine vorba de chestii din astea care pur și simplu costă absurd de mult for no good reason - am ales să lăsăm urcatul pentru altă ocazie. Am stat într-un camping foarte drăguț, chiar lângă telecabină - primul camping al excursiei, după ce până atunci am oprit prin parcări care păreau ok. (folosind aplicatia Park4night)

Maloja

După Eibsee am pornit spre Elveția, mai exact în localitatea Maloja. Zona e absolut de vis, și după ce am lăsat rulota într-o parcare foarte retrasă ne-am luat bicicletele și am ieșit să explorăm. Tura cu bicicletă a fost chiar lejeră (și rezistența mea e cam zero), și în scurt timp am ajuns lângă un lac superb, de pe malul căruia am privit apusul.

Ziua următoare ne-am trezit devreme și am pornit cu bicicletele spre un traseu luuung de tot. Cred că am pedalat vreo 4 ore (cu ocazionalele opriri să facem poze, pentru că #AncașiBogdan) (și cu ocazionalele opriri pentru că eu mai aveam puțin și îmi dădeam duhul acolo, pe bicicletă), pe lângă lacuri, pe lângă văi, tot în suus, în sus pe munte, până am ajuns la locul de unde începea traseul, de fapt. Până acolo se putea ajunge și cu mașina dar am vrut noi să fim mai cool. Nu regret deloc - deși am crezut că mor de câteva ori, niciodată nu-mi pare rău de calorii consumate, plus că peisajele au fost chiar spectaculoase.

Traseul pe care l-am făcut a fost destul de lejeruț. A început la Hotel Fex, în Sils Maria, unde ne-am oprit după bicicleala să mâncăm un Apfelstrudel (pentru cine mă urmărește pe instagram - poate vă amintiți stories-urile de acolo, cu păsărele care îmi mâncau firimituri din mână), apoi am mers cam două ore, pe teren relativ plat. A fost minunaaat de frumos, și la întoarcere cu bicicleta n-am mai murit chiar la fel de rău, pentru că am mers ceva mai mult la vale. În orice caz, a fost o zi obositoare, dar foarte foarte frumoasă.

Lauterbrunnen

Următoarea zi a fost mai relaxantă. Ne-am plimbat prin frumosul oraș elvețian Luzern, am vizitat un prieten bun și am luat cina în Zurich. De aici, am coborât în zona Interlacken și am început să o explorăm. Foarte aproape de campingul nostru era o telecabină ceva mai rezonabilă că preț, așa că am hotărât să mergem dimineața devreme sus pe munte. A fost o decizie tare bună, pentru că peisajul a fost chiar spectaculos.

Oeschinen See

În aceeași zi am ajuns și la Oeschinen See, un lac despre care știam de pe instagramul unui fotograf. Am urcat cu telecabina o parte din drum, iar restul a fost un hike plăcut de vreo 40 de minute. Lacul e minunat - unul din preferatele noastre. Culoarea e fix așa cum o vedeți în poze, și îmi pare rău că am ajuns acolo după-amiaza, că am fi putut petrece mult mai mult timp explorând malurile.

Lago di Carezza

De aici am plecat direct spre Italia. După un drum destul de interesant (în care, printre altele, am urcat rulotă pe un fel de platformă de tren ca să trecem printr-un tunel undeva între Elveția și Italia-o experiență super cool, în care noi găteam în spate și mașina mergea prin tunel) am ajuns în minunații Dolomiți. Prima noastră oprire a fost Lago di Carezza, la care am ajuns seara, chiar înainte de apus. E foarte aproape de parcare, așa că era destul de plin de turiști, în ciuda orei târzii.

*Asa arata platforma de tren pe care a trebuit sa urcam autorulota. Pretty cool!*

Seceda

Ziua următoare ne-am început excursia prin Dolomiți. Am luat telecabina până în zona Seceda, dar nu chiar până pe vârful Seceda, până la care am mers pe jos. Peisajul din zonă e absolut extraordinar. Ne-a plăcut enorm de mult. Am mers o grămadă, dar a meritat cu totul. Chiar și din mașină, trecătoarea Val Gardena e incredibilă. Nu cred că are sens să va descriu, așa că vă pun o grămadă de poze și înțelegeți voi ce și cum.

Minunaaat, right?! Știu. Sus pe munte am mâncat o prăjitură de ciocolată absolut grozavă, am făcut o grămadă de poze și ne-am odihnit după atâta urcat. Dar nu mică ne-a fost mirarea când ne-am uitat la ceas, după vreo două ore de mers și încă una de stat aiurea, și ne-am dat seama că mai aveam 30 de minute până pleca ultima telecabină. Vedeam locul de unde se iau telecabinele, dar așa, foarte departe, ca un punctuleț în peisajul frumos al munților. Dar pentru că nu voiam cu niciun preț să trebuiască să coborâm tot muntele pe jos, am alergat, și am alergat, și ne-am rostogolit în jos pe pantă (ok, poate exagerez), în orice caz am făcut un timp așa de bun că am prins lejeeer telecabina, și măcar am ars puțin din prăjitura aia cu ciocolată. Obosiți și transpirați, am râs tot drumul până jos de cât suntem de tolomaci. A fost o zi bună.

Tre Cime di Lavaredo

Cam prin aceeași zonă am mers la Tre Cime di Lavaredo, adică 3 stânci care seamănă cumva cu niște hornuri. Traseul e chiar lejer, printr-un peisaj aproape selenar, dar pliiiin, plin de oameni. În poze nu pare că erau oameni, asta pentru că suntem noi skilled și răbdători, Din câte am înțeles, vara e și mai rău, dar chiar și așa ne-am simțit bine și consider că merită văzut locul.

Lago di Braies

Oarecum intenționat am lăsat pentru ultima zi de excursie locul pe care așteptam cel mai mult să îl văd-Lago di Braies, lacul pe care l-am văzut la toți instagrammerii posibili. Încep prin a afirma că locul e divin - apa liniștită, razele de soare încălzind muntele, bărcuțele din lemn așteptând cuminți lângă ponton. O sută de mii de turiști fotografiind toate astea. Păsărele cântând. Wait, what?

Păi. Lacul e o atracție turistică majoră. Toată lumea știe de el. Am mers acolo pe la ora 3 după-amiaza și cele 3 parcări MARI de lângă lac erau pline ochi, efectiv nu am putut parca mașina ca să mergem să vedem lacul. Ne-am întors dimineața următoare, și pe la 7 am avut lacul doar pentru noi, în schimb până la 10 din nou era plin de oameni. Chestia asta poate să îți cam strice cheful, depinde ce așteptări ai. Noi nu ne-am supărat, până la urmă și noi îngroșam rândurile de turiști care fotografiau lacul, așa că ne-am bucurat de frumusețea lui și am pornit apoi spre casă.

Excursia asta a fost, pentru noi, o experiență cu totul nouă. Am luat totul mult mai încet, ne-am bucurat de fiecare moment, și (dacă era posibil) ne-am apropiat și mai mult unul de celălalt. Recomand din toată inima o astfel de experiență. Nu trebuie să fii super aventuros sau obișnuit cu munții ca să faci așa ceva. Câteva săptămâni în rulotă nu seamănă câtuși de puțin cu câteva săptămâni petrecute într-un cort, să zicem. În orice caz - noi suntem foarte mulțumiți, rulota a fost minunată.

Voi ați încerca o astfel de excursie? Aveți vreo întrebare despre cum e să pleci la drum cu rulota? Let me know in the comments.

Love,